Nazdravanii

...Sub denumirea de Nazdravanii, activeaza un grup de oameni in continua schimbare,care au preocupari comune si care si-au propus din dragoste pentru oameni sa ajunga la sufletele lor prin cantec.Forma de exprimare este muzica populara cu accente parodice si cu exemple luate din viata. Scopul nu este bascalia ci incercarea de a exprima prin muzica obiceiuri,naravuri,ticuri bune sau rele, atat de la oras cat si de la sat,cu aspecte din tranzitie, politica, ignoranta si uneori prostie. Multe dintre aceste cantece exprima stari da la joc, bucurie si petrecere,la parodie sau tristete amara. Peste 95% din aceste cantece contin melodii si versuri originale exprimate in stil folcloric cu mentiunea ca stilul este migrat mult spre urban(orasenesc).Colaborarea cu personajul Mos SCARLATACHE personaj real de altfel din Murgenii Vasluiului, intruchipat stralucit de Paul Buta este taranul hatru si sugubat care face haz de necaz si spune in graiul lui, cum numai el stie, poate, chiar la fel ca marele Constantin Tanase,lucrurilor pe nume - a adus un plus si o stralucire care a fost si este benefica grupului. Dovada ca ne-am atins unul din scopuri,pe langa popularitate este si faptul ca au aparut numerosi solisti si formatii de amatori sau profesionisti, care au "imprumutat" stilul muzical si forma de exprimare si care se bucura de un real succes pe piata muzicala din Romania - fapt care ne bucura. O alta mare bucurie,este faptul ca nu exista petrecere cel putin in Moldova de sud unde sa nu se cante macar un cantec de-al nostru, sau prelucrat dupa cintecele noastre.Multumirile noastre se indreapta catre cei care ne asculta si ni s-au alaturat prin scrisori, telefoane, contacte directe,sau  cei care au venit cu sugestii si propuneri -fara de care dumneavoastra nu ati fi ascultat atatea "nazdrăvănii" - din diaspora romana : SUA, Canada, Australia, Israel, Franta, Germania, Italia, Spania si mai ales din Romania.

"Cand am compus si cantat aceste cantece,
                    m-am gandit ca si din lemn de fag si din vreascuri tot cenusa iese.
" 

Stefan Ambrozie